Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: glob (anat.; -i) (substantiv masculin) , globi (verb tranzitiv)   
GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. și reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLOBÍ vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
globí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 sg. și pl. globeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. ♦ Spec. (Și în sintagmele glob terestru, pământesc sau geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și oceanelor care alcătuiesc planeta noastră. ◊ Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești. 2. S. n. Planeta locuită de oameni; Pământul. 3. S. m. (În sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. – Din fr. globe, lat. globus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GLOBÍ ~ésc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GLOB s.n. 1. Corp sferic, corp în formă de sferă. ◊ Glob ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită. ♦ Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. Corp ceresc de formă rotundă. ♦ Pământul. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. globus, cf. fr. globe, it. globo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLOB I. s. n. 1. corp sferic, corp în formă de sferă. ◊ înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. corp ceresc în formă rotundă. ♦ ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului. II. s.m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită. (< fr. globe, lat. globus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GLOB s. 1. v. sferă. 2. (rar) bășică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burlui, țilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoașă, scovârlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pământesc.) 6. v. lume.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
glob (anat.) s. m., pl. globi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române