Dex glorificare

GLORIFICÁRE, glorificări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, slăvire. – V. glorifica.

GLORIFICÁRE s.f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire. V. beatificare. [< glorifica].

GLORIFICÁRE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. v. prea-mărire.

Glorificare ≠ defăimare, denigrare, ponegire, ponosire

glorificáre s. f., g.-d. art. glorificării; pl. glorificări

GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.

A GLORIFICÁ glorífic tranz. A trata cu glorie; a ridica în slavă; a slăvi; a elogia; a cânta; a exalta. /<lat. glorificare, fr. glorifier

GLORIFICÁ vb. I. tr. A onora, a preamări, a preaslăvi. [P.i. glorífic, 3,6 -că. / < lat., it. glorificare, cf. fr. glorifier].

GLORIFICÁ vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr. glorifier, lat. glorificare)

GLORIFICÁ vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. v. preamări.

A glorifica ≠ a defăima, a denigra, a ponegri, a ponosi

glorificá vb., ind. prez. 1 sg. glorífic, 3 sg. și pl. glorífică