Dex glosare

GLOSÁRE, glosări, s. f. Acțiunea de a glosa și rezultatul ei. – V. glosa.

GLOSÁRE s.f. Acțiunea de a glosa și rezultatul ei; adnotare. [< glosa].

glosáre s. f., g.-d. art. glosării; pl. glosări

GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

GLOSÁR, glosare, s. n. Listă sau colecție de cuvinte regionale, învechite sau puțin cunoscute, însoțite de explicația lor, concepută ca operă anexă ori independentă. ♦ (Înv.) Dicționar, vocabular. – Din lat. glossarium, fr. glossaire.

A GLOSÁ ~éz tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser

GLOSÁR ~e n. Listă de cuvinte puțin cunoscute (regionale, învechite, rare etc.) însoțite de explicația lor. /<lat. glossarium, fr. glossaire

GLOSÁ vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvânt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].

GLOSÁR s.n. Listă de cuvinte regionale ori învechite, însoțite de explicații. [< fr. glossaire, cf. lat. glossarium].

GLOSÁ vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser)

GLOSÁR s. n. listă de cuvinte mai puțin cunoscute, întâlnite într-un text sau culese dintr-o regiune, însoțite de explicații. (< lat. glossarium, fr. glossaire)

GLOSÁ vb. 1. v. explica. 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)

GLOSÁR s. 1. (înv.) scară. (~ la un text.) 2. lexic, vocabular. (~ regional.)

glosá vb., ind. prez. 1 sg. gloséz, 3 sg. și pl. gloseáză

glosár s. n., pl. glosáre