GLOSÉM, gloseme, s. n. (Lingv.) Nume dat în teoria glosematică unității minimale a limbii. – Din fr. glossème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLOSÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate lingvistică care, în terminologia glosematică, este capabilă a servi ca suport unei semnificații. [< fr. glossème].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLOSÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică capabilă a servi ca suport unei semnificații. (< fr. glossème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
glosém s. n., pl. gloséme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLOSÉM ~e n. lingv. Nume dat unității minimale a limbii. /<fr. glosseme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink