GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLUMÉȚ adj. hazliu, poznaș, vesel, (pop. și fam.) ghiduș, hâtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (înv. și reg.) șăgaci, (reg., mai ales în Mold.) șăgalnic, (reg.) pozneț, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilv. și Olt.) șodos, (prin Transilv.) șolomeț, (prin Bucov. și Mold.) șotelnic, (Bucov.) șotios, (Mold.) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Glumeț ≠ serios
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
gluméț adj. m., pl. gluméți; f. sg. glumeáță, pl. gluméțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLUMÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care spune sau face glume; bun de glume. /<bulg. glumec
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink