GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GOGONEÁ ~éle f. mai ales la pl. reg. Tomată verde, neajunsă la maturitate, folosită pentru murături. [Art. gogoneaua] /Din înv. gogon + suf. ~ea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink