GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natură infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secreție cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÓMĂ2 s. f. (Cu sens colectiv) Persoane care aparțin lumii elegante, societății cu pretenții de distincție; (fam.) eleganță excesivă, pretențioasă (în vestimentație). – Cf. gomă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÓMĂ f. fam. Eleganță excesivă (și ridicolă). /<fr. gomme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÓMĂ s.f. (Biol.) 1. Formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (mai ales luetică). 2. Substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (Fig.) Înfumurare, îngâmfare; snobism. [< fr. gomme, cf. gr. gomos – încărcătură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÓMĂ s. f. 1. formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (luetică). 2. substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (fam.) eleganță exagerată, pretențioasă (în vestimentație); snobism. (< fr. gomme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gómă (eleganță pretențioasă) s. f., g.-d. art. gómei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gómă (tumoare, secreție produsă de plante) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink