GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GONIOMETRÍE f. 1) Compartiment al trigonometriei care se ocupă cu studiul relațiilor dintre unghiuri și cu determinarea valorii lor. 2) Tehnică a măsurării unghiurilor cu ajutorul goniometrului. /<fr. goniométrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GONIOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. ♦ Tehnica măsurării unghiurilor pe teren. [Gen. -iei. / < fr. goniométrie, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GONIOMETRÍE s. f. 1. ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. 2. tehnica măsurării unghiurilor pe teren. (< fr. goniométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
goniometríe s. f. (sil. -ni-o-, -tri-), art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink