GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gorgán, gorgáne, s.n. (reg.) 1. movilă mare (în câmpia Dunării). 2. groapă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
gorgán (gorgáne), s. n. – 1. Movilă înălțată deasupra unui mormînt străvechi. – 2. Movilă. Cuvînt oriental, provenind din per. gorkhânah „monument funerar” (Miklosich, Fremdw., 103), intrat în rom. prin tc. kurgan (Șeineanu, II, 191; Iordan, BF, I, 130; Bogrea, Dacor., III, 460), sau prin sl. (rus. korgan, Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 282; DAR, cf. rut., pol. kurhan).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gorgán s. n., pl. gorgáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GORGÁN ~e n. Movilă mare de pământ care se crede că este un mormânt străvechi. /<rus. kurgan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink