GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., scr. gorun.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GORÚN s. (BOT.) 1. (Quercus petraea) (pop.) slădun, tufan, (Olt. și Ban.) ceroi. 2. v. stejar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GORÚN s. v. moșmon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gorún (gorúni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculata). – Var. goron. Sl. (bg., sb.) gorun (Weigand, BA, III, 97; Conev 48; Skok 68); cf. gîrniță. Este mai puțin probabilă der. din sl. grumŭ „desiș, tufiș” (Cihac, II, 125). – Der. goroniș, s. n. (pădure de stejari); goruniște, s. f. (pădure de stejari).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gorún s. m., pl. gorúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GORÚN ~i m. Soi de stejar. /<bulg., sb. gorun
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink