GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui țăran (și a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GOSPODĂRÍE s. 1. (înv. și reg.) namestie. (Are o ~ frumoasă.) 2. v. menaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GOSPODĂRÍE s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GOSPODĂRÍE ~i f. 1) Totalitate a bunurilor care formează averea unui locuitor (de la țară). 2) Unitate formată dintr-o locuință și familia care trăiește în ea. 3) Activitatea casnică a gospodinei pentru satisfacerea necesităților de trai ale unei familii. 4) Unitate de producție (în special agricolă) cu uneltele și mijloacele de muncă necesare. [G.-D. gospodăriei] /gospodar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink