Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: gospodări (verb tranzitiv) , gospodărire (substantiv feminin)   
GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GOSPODĂRÍRE s. v. administrație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GOSPODĂRÍ ~ésc 1. intranz. A fi gospodar; a îngriji de o gospodărie. 2. tranz. 1) (gospodării, instituții, organizații) A administra (cu chibzuință). 2) A face să se gospodărească. /Din gospodar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE GOSPODĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni gospodar (prin căsătorie); a-și întemeia o gospodărie. /Din gospodar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GOSPODĂRÍ vb. v. administra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gospodărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. gospodăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)