GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben , cf. fr. graben].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRÁBEN s. n. compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii. (< germ. Graben, fr. graben)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gráben s. n., pl. grábene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRÁBEN ~e n. Porțiune alungită și afundată a scroarței terestre, care formează denivelări de straturi delimitate de falii. /<germ. Graben, fr. graben
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink