Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: grada (verb tranzitiv) , gradare (substantiv feminin)   
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRADÁRE s.f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei; împărțire în grade, gradație. [< grada].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRADÁRE s. v. dozare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gradáre s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GRADÁ ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. ◊ ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRADÁ vb. v. doza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. și pl. gradeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)