GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRADÁȚIE s.f. 1. Creștere sau descreștere graduală, pe grade. ♦ Totalitatea diviziunilor de pe o scară gradată. 2. Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 3. (Pict.) Trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 4. Grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea salariului sau a retribuției. ♦ Sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește salariul sau retribuția. [Gen. -iei, var. gradațiune s.f. / cf. fr. gradation, lat. gradatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRADÁȚIE s. f. 1. creștere sau descreștere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției. ◊ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția. (< fr. gradation, lat. gradatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRADÁȚIE s. diviziune. (~ la un termometru.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gradáție s. f. (sil. -ți-e), art. gradáția (sil. -ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRADÁȚIE ~i f. 1) Creștere sau descreștere succesivă; schimbare treptată. 2) (la instrumentele de măsurat) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; grad. 3) (în operele literare) Figură de stil constând în desfășurarea succesivă (ascendentă sau descendentă) a acțiunii. 4) (în pictură) Trecere treptată de la o nuanță la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink