GRANDOÁRE, grandori, s. f. (Livr.) Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRANDOÁRE s.f. Măreție. [Gen. -orii. / cf. fr. grandeur, it. grandore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRANDOÁRE s. f. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRANDOÁRE s. 1. măreție, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. v. măreție. 3. măreție, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Grandoare ≠ mizerie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRANDOÁRE ~óri f. Caracter grandios; măreție; monumentalitate. /<fr. grandeur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink