GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÁNIC s.n. Macara folosită pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu. [< germ. Kranich].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRÁNIC s. n. macara pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu. (< germ. Kranich)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRÁNIC adj. v. troliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gránic s. n., pl. gránice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRÁNIC ~ce n. Troliu întrebuințat în operațiile de foraj. /<germ. Kranich
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
2) cráĭnic și gráĭnic n., pl. e (germ. kranich și krahn, „cocor” și „elevator”, ca și fr. crône, id., d. flam. kran, ol. kraan, id). Pop. Elevator. – La Hațeg (GrS. 1937, 187) gránic, un fel de macara care ridică peatra [!] moriĭ. V. gruĭ 2).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink