Dex granulare

GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.

GRANULÁRE s.f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. [< granula].

granuláre s. f., g.-d. art. granulării; pl. granulări

GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

A GRANULÁ ~éz tranz. (materiale compacte sau pulverulente) A transforma în granule. /<fr. granuler

GRANULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care conține granule; cu granule. 2) Care are aspect de granule; asemănător cu granulele; grăunțos. /<fr. granulaire

GRANULÁ vb. I. tr. A transforma în granule un material dur sau pulverulent. [< fr. granuler].

GRANULÁR, -Ă adj. Compus, format din granule; granulos. [Cf. fr. granulaire].

GRANULÁ vb. tr. 1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent. ◊ a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule. 2. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice. (< fr. granuler)

GRANULÁR, -Ă adj. din granule; granulos. (< fr. granulaire)

GRANULÁR adj. granulos, grăunțos, (pop.) zgră-bunțos. (Substanță ~.)

granulá vb., ind. prez. 1 sg. granuléz, 3 sg. și pl. granuleáză

granulár adj. m., pl. granulári; f. sg. granuláră, pl. granuláre