Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRATIFICÁRE s.f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei; gratificație. [< gratifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
gratificáre s. f., g.-d. art. gratificării; pl. gratificări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GRATIFICÁ gratífic tranz. (persoane) A răsplăti printr-o gratificație. /<lat. gratificari, fr. gratifier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRATIFICÁ vb. I. tr. A da cuiva o răsplată, a acorda o favoare. [P.i. gratífic, 3,6 -că. / < lat., it. gratificare, cf. fr. gratifier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRATIFICÁ vb. tr. a acorda o recompensă, o favoare. ◊ (fig.) a atribui cuiva ceva. (< fr. gratifier, lat. gratificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gratificá vb., ind. prez. 1 sg. gratífic, 3 sg. și pl. gratífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink