GRATUITÁTE, gratuități, s. f. (La sg.) Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRATUITÁTE s.f. Însușirea de a fi gratuit. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. gratuité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRATUITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi gratuit; ceea ce se oferă gratuit. 2. (fig.) inutilitate, netemeinicie a unei acțiuni, a unei afirmații etc. (< fr. gratuité, lat. gratuitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gratuitáte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gratuității; pl. gratuități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRATUITÁTE ~ăți f. 1) Caracter gratuit. 2) Vorbă sau faptă gratuită. /<fr. gratuité, lat. gratuitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink