GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. V. stampă. – Din fr. gravure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRAVÚRĂ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. ♦ Stampă. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obținută prin gravare; stampă. (< fr. gravure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRAVÚRĂ s. 1. gravare. (Operația de ~.) 2. (concr.) stampă, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRAVÚRĂ ~i f. 1) Arta gravării; măiestria de a grava. 2) Lucrare realizată de un gravor. 3) Imagine obținută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografică; stampă. /<fr. gravure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink