GREÁBĂN, grebene (grebeni), s. n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. a**l. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni „pieptene”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GREÁBĂN s. (ZOOL.) (reg.) gârbiță, (prin Transilv.) spete (pl.), (Ban. și Transilv.) spinare, (prin Transilv. și Bucov.) șa. (~ul calului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
greábăn (-ébene), s. n. – Regiune a corpului la cai și la animalele mari situată între gît și spinare. – Var. grebăn, greben. Sl. grebenĭ „căpută” (Cihac, II, 128; Conev 75), cf. bg., sb., rus. grebenĭ „căpută”, sb., slov. greben „cruce”. – Der. grebănos, adj. (încovoiat); sgrebeni (var. sgrebenți), s. m. pl. (scame, reziduuri de la dărăcit), cuvînt folosit în Olt. și Banat, cu sensul etimologic din sl.; (în)grebănoși, vb. (a îndoi spinarea). Este dublet al lui hrebăn, s. n. (Bucov., greabăn la cai; darac), din rut. chrebin; der. hrebincă, s. f. (Maram., darac), din rut. hrebinka (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
greábăn s. n./s. m., pl. grébene/grébeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GREABĂNUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, șira spinării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink