GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = spirit sau instinct care îndeamnă pe unii oameni să se supună orbește, să-și piardă cu totul individualitatea în mijlocul mulțimii din care fac parte. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GREGÁR, -Ă adj. (Rar; despre animale și plante) Care trăiește în cete, în grupuri. ◊ (Fig.) Spirit gregar = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. // s.m. 1. Membru al unei facțiuni politice sau al altei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă. 2. (Ciclism) Cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. [Var. gregario s.m. / cf. fr. grégaire, it. gregario, lat. gregarius < grex – turmă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GREGÁR, -Ă I. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte. ♦ (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. II. s. m. 1. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă. 2. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. (< fr. grégaire, lat. gregarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gregár adj. m., pl. gregári; f. sg. gregáră, pl. gregáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GREGÁR ~ă (~i, ~e) (despre viețuitoare) Care trăiește în grupuri compacte (turme, cete, cârduri). ◊ Spirit ~ spirit de turmă; atitudine de supunere docilă. /<fr. grégaire, lat. gregarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink