GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRIFÓN s.m. 1. Monstru închipuit cu trup de leu înaripat și cu cap și gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ care reprezintă un astfel de monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul lățos. 3. Gură de izvor (de apă minerală). [< fr. griffon, it. grifone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRIFÓN s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu înaripat, cu cap și gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 2. pasăre răpitoare din țările calde, mare, asemănătoare vulturului, cu corpul aproape pleșuv și gâtul îmbrăcat într-un guler de pene. 3. specie de câine de vânătoare cu păr lung și aspru, cu barbă și mustăți bogate. (< fr. griffon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
grifón s. m., pl. grifóni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRIFÓN ~i m. 1) (în mitologie) Ființă imaginară înfățișând un monstru cu trup de leu, cu cap și aripi de vultur și cu urechi de cal. 2) Câine de vânătoare cu păr lung și mițos. /<fr. griffon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Grifon = Gryps.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink