Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită, de spirală, de gard din sârmă, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Gărduleț fix sau mobil alcătuit dintr-o rețea de vergele paralele, care închide sau apără golul unei uși, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. – Din fr. grille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÍLĂ s.f. 1. Panou de vergele de metal sau de lemn care se așază la o deschidere (ușă, fereastră, vitrină etc.) 2. (Fiz.) Electrod în formă de grătar, intercalat între anodul și catodul unei poliode; grătar. 3. Obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel. ♦ Grătar din bare de oțel care închide tuburile de ventilație ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene. 4. (Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr. grille].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRÍLĂ s. f. 1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere. 2. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită. 4. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene. 5. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate. 6. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune. 7. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă (1). 8. zăbrelele vizierei unui coif. 9. sistem de remunerație. (< fr. grille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRÍLĂ s. (ELECTRONICĂ) grătar, sită. (~ la o poliodă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grílă (gríle), s. f. – Grilaj, zăbrele, gărduleț. Fr. grille, cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110. – Der. grilaj, s. n. (zăbrea, gratie, grilaj), din fr. grillage.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
grílă s. f., g.-d. art grílei; pl. gríle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRÍLĂ1 ~e f. Electrod al unui tub electronic care reglează fluxul de electroni (sau ioni). /<fr. grille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRÍLĂ2 ~e f. Panou alcătuit dintr-un grilaj, fixat în spațiul unei deschizături (fereastră, poartă, vitrină etc.) în scop protector. /<fr. grille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
crílă f., pl. e (vsl. bg. sîrb. krilo, aripă. Cp. cu lat. ala, „aripă” și „escadron”. V. cîrlacĭ, cîrlan). Munt. Mold. Cîrd, ceată: crile de oamenĭ (rev. I. Crg., 8, 220), crile comandate de vechilĭ (CL. 1911, 227), Jidaniĭ se duceaŭ crilă la havră. Bătaĭe, hurc, zgornire a vînatuluĭ. – În Trans. cu crila, cu ghĭotura. În Olt. și grilă (rev. I. Crg. 2, 347). V. areapă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)