GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
grimelúță s. f., g.-d. art grimelúței; pl. grimelúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink