Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
GRÍNDINĂ, grindine (grindini), s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. – Lat. grando, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÍNDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. și Bucov.) gheață, (înv.) smidă. (A bătut ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gríndină (-ni), s. f. – Precipitație atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. Lat. grandĭnem (Pușcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine. – Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 și DAR, provine din lat. grandĭnāre.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine/gríndini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRINDINÁ, pers. 3 gríndină, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea grindină. – Din grindină. Cf. lat. grandinare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÍNDINĂ ~i f. Precipitații atmosferice sub forma unor bucățele de gheață, provenite prin înghețarea picăturilor de ploaie. [G.-D. grindinei] /<lat. grando, ~inis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
grindiná, pers. 3 sg. gríndină, vb. I (pop.) 1. a bate piatra, a cădea grindină. 2. (fig.; despre tunuri) a bombarda.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
grindiná vb., ind. prez. 3 sg. grindineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink