GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRIVÉI adj. v. GRIV. /griv + suf. ~ei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRIVÉI adj. v. griv, pestriț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grivéi adj. m., pl. grivéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre câini, păsări) Care este pătat cu alb și negru. /<bulg. griv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRIV adj. v. pestriț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
griv (grívă), adj. – Cenușiu, pestriț, gri cu alb. – Mr. griv. Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98), cf. sb. grivast, ngr. γρίβος. – Der. grivei, s. m. (nume de cîine); grivan, s. m. (șobolan).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
griv adj. m., pl. grivi; f. sg. grívă, pl. gríve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink