GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și prăvălite din munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GROHOTÍȘ s. grohot. (Loc acoperit cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grohotíș s. n., pl. grohotíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink