GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gropít adj. m., pl. gropíți; f. sg. gropítă, pl. gropíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink