GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÓPNIȚĂ s. v. cavou, criptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRÓPNIȚĂ ~e f. 1) Încăpere între pronaosul și naosul unei biserici în care se află, de obicei, mormintele ctitorilor. 2) Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situat lângă o biserică. /<bulg. grobnica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink