GROSULÁR, grosulare, s. n. (Min.) Varietate de granat2. – Din fr. grossulaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GROSULAR s. n. Granat calcic, aluminos, galben, verde, brun sau roșu, în rocile metamorfice. -Din fr. Grossulaire
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
grosulár s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink