GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GROSÚȚ adj. groscior. (Un material mai ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Grosuț ≠ subțirel
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
grosúț adj. m., pl. grosúți; f. sg. grosúță, pl. grosúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GROSÚȚ ~ă (~i, ~e) (diminutiv de la gros) Care este cam gros; destul de gros; groscior. /gros + suf. ~uț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink