Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
GROZĂVÍRE, grozăviri, s. f. (Fam. și depr.) Acțiunea de a se grozăvi și rezultatul ei. – V. grozăvi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
grozăvíre s. f., g.-d. art. grozăvírii; pl. grozăvíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE GROZĂVÍ mă ~ésc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GROZĂVÍ vb. v. îngâmfa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GROZĂVÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grozăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grozăvésc, imperf. 3 sg. grozăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. grozăveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink