Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: grăbi (verb tranzitiv) , grăbire (substantiv feminin)   
GRĂBÍRE, grăbiri, s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRĂBÍRE s. 1. v. accelerare. 2. v. devansare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRĂBÍRE s. v. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Grăbire ≠ tărăgănare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii; pl. grăbíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GRĂBÍ ~ésc tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face să se grăbească. /<bulg. grabja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE GRĂBÍ mă ~ésc intranz. 1) A acționa în grabă, prea repede; a se pripi. 2) A-și iuți mersul; a merge în grabă. /<bulg. grabja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRĂBÍRE ~i f. 1) v. A GRĂBI și A SE GRĂBI. 2) Tendință de a face ceva sau de a ajunge undeva mai repede; grabă. /v. a grăbi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRĂBÍ vb. 1. a (se) iuți, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. și reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curânda, a (se) sârgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. v. precipita. 3. v. zori. 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. v. accelera. 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) grăbi ≠ a încetini
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A grăbi ≠ a încetini, a tempera
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se grăbi ≠ a se mocăi, a zăbovi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
grăbí (grăbésc, grăbít), vb.1. A face pe cineva să acționeze mai repede, a zori. – 2. (Refl.) A acționa mai repede, a se zori, a da zor. – 3. A forța, a face ceva în mod pripit. Sl. grabiti „a răpi” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 126; DAR). Sensul din rom. lipsește la toți der. din sl.; pare normal din punct de vedere semantic (cf. lat. rapidus de la rapere), însă este ciudată modificarea, specifică numai rom. Cf. grabă, greblă. Der. grabă, s. f. (iuțeală, zor); degrabă, adv. (rapid; mai degrabă, mai curînd); grăbită, s. f. (Trans., specie de pîine mare); grăbiță, s. f. (aluat de pîine cu care se încearcă cuptorul); grăbitor, s. m. (struguri timpurii); grabnic, adj. (care se grăbește; precipitat; timpuriu; prematur; neprevăzut); negrabnic, adj. (înv., calm); grăbnicie, s. f. (zor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
grăbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. grăbeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)