GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRĂDIȘTE s. v. grind.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grădíște, grădíști, s.f. (înv.) 1. loc unde a fost o cetate. 2. movilă în lunca unui râu sau într-o baltă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
grắdíște (grădíști), s. f. – 1. Fortăreață sau cetate în ruine. – 2. Deal, colină. Sl. (bg., sb.) gradište. Se conservă mai ales ca toponim.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
grădiște s. f., g.-d. art. grădiștii; pl. grădiști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRẮDIȘTE ~i f. 1) Ridicătură de pământ, rămasă izolată în lunca unei ape curgătoare în urma deplasării meandrelor acesteia. 2) Loc al unei așezări istorice. /<sl. gradište
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink