GUÁNO s. n. Îngrășământ organic natural, bogat în fosfor (și în azot), care se găsește în mari cantități în America de Sud, provenit din acumularea excrementelor și a cadavrelor de păsări, de lilieci din peșteri, a cadavrelor unor animale marine, etc. – Din fr. guano.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUÁNO n. Îngrășământ organic rezultat din descompunerea, în condițiile unei clime uscate, a unor resturi de origine animalieră. [Sil. gua-] /<fr. guano
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GUÁNO s.m. Rocă sedimentară fosfatică, formată prin acumularea excrementelor și a resturilor unor păsări marine, care se folosește ca îngrășământ organic natural. ♦ Îngrășământ preparat din deșeurile industriei de prelucrare a cărnii. [Pron. gua-. / < fr., sp. guano, cf. peruv. huano].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GUÁNO s. m. 1. rocă sedimentară fosfatică, prin acumularea excrementelor și a resturilor unor păsări marine, îngrășământ agricol natural. 2. îngrășământ preparat din deșeurile industriei de prelucrare a cărnii. (< fr., sp. guano)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
guáno s. n. (sil. gua-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink