GUGIUMÁN, gugiumane, s. n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domnitori și de boieri, ca semn al demnității lor. – Din tc. gücemin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gugiumán (gugiumáne), s. n. – Căciulă de samur, purtată în trecut numai de domnitor (cu dublură albă) și de boierii de rang (cu dublură roșie). – Var. gugi(u)man(ă). Tc. gücemin (Șeineanu, II, 191). Sec. XVI. – Der. gugiu, s. n. (Mold., glugă), formă reconstituită, întrucît se consideră -man ca suf.; cujban, s. n. (costum), al cărui sens nu pare sigur (cf. Bogrea, Dacor., I, 227).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gugiumán s. n. (sil. -giu-), pl. gugiumáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GUGIUMÁN ~e n. înv. Căciulă din blană de samur, purtată în trecut de marii boieri și de domnitori. /<turc. gücemin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink