Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: guița (verb) , guițat (substantiv neutru)   
GUIȚÁT s. n. Faptul de a guița; strigăt specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriați etc.); guițătură. [Pr.: gu-i-] – V. guița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUIȚÁT n. 1) v. A GUIȚA. 2) Sunet caracteristic scos de porci. /v. a guița
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GUIȚÁT s. grohăit, grohăitură, guițare, guițătură, (reg.) grohot. (~ul porcului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
guițát s. n., pl. guițáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GUIȚÁ, pers. 3 guíță, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei; a covița. [Pr.: gu-i-] – Din guiț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GUIȚÁ pers. 3 guíță intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, prelungi și ascuțite, caracteristice speciei; a face „guiț-guiț”. /Din guiț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GUIȚÁ vb. v. grohăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
guițá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. guíță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
covițăĭésc v. intr. (d. coviț, rudă cu vsl. kvičuti, bg. kvicý și gucam, sîrb. kvičati, [kvocati, a cloncăni], rus. kvičátĭ, ceh. kvičeti, kovičeti; alb. kuis, ngr. koizo; germ. quieken, quieksen, id. Bern.). Est. Țip de nemulțămire [!], vorbind de porc orĭ de purcel. – În nord cuvíț, în vest guíț, a -țá. V. grohăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)