Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GÚLER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ◊ Expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forța; b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ♦ Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă. 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. 3. Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. cu diametrul mai mare decât restul piesei. – Din magh. gallér.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gúler (gúlere), s. n.1. Fîșie de pînză care se pune în jurul gîtului, prinzîndu-se de cămașă. – 2. (Basar.) Parte a jugului care se sprijină pe gîtul animalelor. – 3. Parte cilindrică a cartușului sau proiectilului. Mag. gáller, din it. collare (Cihac, II, 502; DAR; Gáldi, Dict., 91). – Der. gulerat, adj. (cu guler alb; s. m., funcționar, reprezentant al autorității).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gúler s. n., pl. gúlere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÚLER ~e n. 1) Porțiune a unor obiecte de îmbrăcăminte care înconjură gâtul. ◊ A apuca (sau a lua, a înșfăca) pe cineva de ~ a) a forța pe cineva să se supună; b) a cere cuiva socoteală. 2) Dungă de spumă, formată la suprafața berii turnată într-un pahar. 3) tehn. Parte inelară la suprafața unei piese, având diametrul mai mare decât restul acesteia și servind, de obicei, la etanșare. /<ung. gallér
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)