GULÍE, gulii, s. f. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate, și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GULÍE s. (BOT.; Brassica oleracea var. gongyloides) (reg.) calarabă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GULÍE s. v. nap, nap porcesc, topinambur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gulíe (gulíi), s. f. – 1. Varietate de plantă legumicolă cu tulpina sferoidală comestibilă, Brasica oleracea. – 2. Nap, Helianthus tuberosus. Bg. gulija (Conev 48; DAR) sau ngr. γουλιά (Cihac, II, 723).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gulíe s. f., art. gulía, g.-d. art. gulíei; pl. gulíi, art. gulíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GULÍE ~i f. 1) Plantă erbacee leguminoasă, cu tulpina rotundă și cărnoasă. 2) Plantă erbacee cu tulpina înaltă și flori galbene, cultivată pentru tuberculii ei cărnoși, comestibili; nap-porcesc. /<bulg. gulija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink