GUVERNĂMÂNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUVERNĂMÂNT s.n. 1. (Rar) Puterea executivă a unui stat; guvern. ◊ Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele țări) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GUVERNĂMÂNT s. n. 1. guvernare. ♦ formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (în unele țări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. (< fr. gouvernement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GUVERNĂMÂNT s. v. guvernare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
guvernământ s. n., (unități teritorial administrative) pl. guvernămínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GUVERNĂMÂNT ~mínte n. 1): Formă de ~ formă de conducere politică a unui stat. 2) (în unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. /<fr. gouvernement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink