GÂLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂLMĂ s. v. gâlcă, umflătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâlmă s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gîlmă (gấlme), s. f. – 1. Colină, dîmb, coastă. – 2. Umflătură, gîlcă. – 3. Tont, prost. – Var. hîlmă, holm, halm, hîlm. Sl. chlŭmŭ „colină” (DAR). Sensul al doilea pare propriu și sl.; ultimul este poate rezultatul unei confuzii cu bg. glamav „tont”. Der. hîlmos (var. homuros), adj. (abrupt, accidentat); hîlmui, vb. (a îngrămădi); ghelmea, s. f. (mal abrupt); dîlm, s. n. (mal abrupt), rezultat din încrucișarea cu dîmb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink