GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filozof. ♦ Spec. Filozof. – Gândi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂNDITÓR s., adj. 1. s. v. filozof. 2. s. v. înțelept. 3. adj. v. reflexiv. 4. adj. v. îngândurat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; f. sg. și pl. gânditoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂNDITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care gândește; copleșit de gânduri; cugetător; îngândurat. /a (se) gândi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÂNDITÓR2 ~i m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale societății și naturii, străduindu-se să lanseze idei noi și originale; cugetător. /a (se)gândi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink