GÂRLÍCI, gârliciuri (gârlice), s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. – Din scr. grlič „gât de sticlă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂRLÍCI s. v. limbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gârlíci, gârlíciuri, s.n. (reg.) 1. intrare strâmtă într-un beci (pivniță), într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. 2. locul pe unde ies oile la muls; strungă. 3. jgheabul teascului de struguri. 4. gura de la mijlocul pietrei alergătoare prin care ies grăunțele și trec între celelalte două pietre.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
gârlíci (-ciuri), s. n. – 1. Intrare, coridor, prispă, pridvor. – 2. Gît de sticlă. – 3. Orificiul pătrat al măselei. – 4. Gaură pe fundul năvodului. Sb. grlič „beregată” (DAR), cf. gîrlă, gîrliță.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gârlíci s. n., pl. gârlíciuri/gârlíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂRLÍCI ~e n. 1) Intrare (strâmtă) într-un beci. 2) rar Gât puțin bombat al unor sticle. [Pl. și gârliciuri] /<sb. grliț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink