Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GÂRLÍȚĂ1, gârlițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui gârlă.Gârlă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons).Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gârlíță (gârlă mică) s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gârliță (zool. ) s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂRLÍȚĂ ~e f. Gâscă sălbatică de culoare cenușie, cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
gîrlíță (-țe), s. f.1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)