GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂTLÉJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÂTLÉJ s. v. laringe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâtléj s. n. (sil. -tlej), pl. gâtléjuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂTLÉJ ~uri n. Parte inferioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. /<sl. glutu + suf. ~ej
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink