GĂINÁR, găinari, s. m. 1. Vânzător de găini sau, p. gener., de păsări de curte vii. 2. (Fam.) Hoț de găini; p. gener. hoț de lucruri mărunte, borfaș. ♦ Persoană care se ocupă de afaceri ilicite mărunte. [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂINÁR s. v. borfaș, cătușă, chingă, erete, pungaș, uliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
găinár s. m., pl. găinári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GĂINÁR ~i m. 1) rar Vânzător de găini. 2) Persoană care fură găini. 3) Persoană care fură lucruri mărunte; hoț de boarfe; borfaș. 4) fam. Persoană care se ocupă de afaceri ilicite neînsemnate; bișnițar. /găină + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink