Dex gălbenea

GĂLBENEÁ, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate, cu flori galbene, care crește în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii, care crește în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

GĂLBENEÁ s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyan-themos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. v. păștiță.

gălbeneá (bot. ) s. f., art. gălbeneáua, g.-d. art. gălbenélei; pl. gălbenéle

GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben.

GĂLBENEÁ ~éle f. 1) Plantă erbacee, cu tulpina groasă și înaltă, având frunze crestate și flori galbene, care crește în locuri umede. 2) la pl. Plantă erbacee cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii, cultivată în scopuri decorative și medicinale. /galben + suf. ~ea

GĂLBENÉLE s. pl. v. drețe, duminecea, filimică, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoșului.

GĂLBENÍ vb. v. îngălbeni, ofili, păli, trece, usca, veșteji.

gălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenésc, imperf. 3 sg. gălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbeneáscă