GĂLBINÁRE, gălbinări, s. f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) Culoare galbenă a feței; paliditate. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenáre s. f.] – Din galbin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂLBINÁRE s. 1. v. icter. 2. (BOT.; Serratula tinctoria) (reg.) pălămidă, (Olt.) șerpet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂLBINÁRE s. v. rostopască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gălbináre s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GĂLBINÁRE ~ări f. 1) pop. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge și a depunerii ei în țesuturi, manifestată, mai ales, prin colorația galbenă a pielii; icter. 2) bot. Plantă erbacee cu tulpină înaltă, cu frunze dințate și cu flori purpurii, din care se extrage o substanță de culoare galbenă. /galben + suf. ~are
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink